Noiembrie 2022

„Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire” (Mt 5,7).

În Evanghelia după Matei, Predica de pe Munte se poziționează după începutul vieții publice a lui Isus. Muntele este văzut ca simbol al unui nou Munte Sinai pe care Cristos, noul Moise, oferă „legea” sa. În capitolul anterior se vorbește despre mulțimile mari care au început să-L urmeze pe Isus și către care El și-a îndreptat învățăturile. Acest discurs în schimb este dat de Isus ucenicilor, comunității care se naște, celor care mai târziu vor fi numiți creștini. El introduce „împărăția cerurilor” care este nucleul central al propovăduirii lui Isus[1], din care fericirile reprezintă manifestul programatic, mesajul mântuirii, „sinteza întregii Vești Bune care este revelația iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu”[2].

„Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire”.

Ce este milostivirea? Cine sunt cei milostivi? Sintagma este introdusă de cuvântul „fericit/fericiți”[3], care înseamnă fericit, norocos și capătă și sensul de a fi binecuvântat de Dumnezeu. În text, printre cele nouă fericiri, aceasta se află pe locul central. Ele nu vor să reprezinte comportamente care sunt răsplătite, ci sunt ocazii reale de a deveni un pic mai asemănători cu Dumnezeu. În special, cei milostivi sunt cei care au inimile pline de iubire pentru El și pentru frații lor, iubire concretă care se apleacă spre cei din urmă, cei uitați, cei săraci, față de cei care au nevoie de această iubire dezinteresată: Milostivirea, de fapt, este unul dintre atributele lui Dumnezeu[4]; Isus însuși este milostivire.

„Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire”.

Fericirile transformă și revoluționează cele mai comune principii ale gândirii noastre. Ele nu sunt doar cuvinte consolatoare, ci au puterea de a schimba inima, au puterea de a crea o nouă umanitate, fac eficientă proclamarea Cuvântului. Este necesar să trăim fericirea milostivirii chiar și cu sine, recunoscându-ne nevoia de acea iubire extraordinară, supraabundentă și imensă pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi.

Cuvântul milostivire[5] provine din ebraicul rehem, „pântece” și evocă o milă divină fără limite, asemenea compasiunii unei mame pentru copilul ei. Este «o iubire care nu măsoară, abundentă, universală, concretă. O iubire care tinde să trezească reciprocitatea, care este scopul ultim al milostivirii. […] Și atunci, dacă am primit vreo ofensă, vreo nedreptate, iertăm și vom fi iertați. Suntem primii care folosesc milă, compasiune! Chiar dacă pare dificil și îndrăzneț, să ne întrebăm, în fața fiecărui semen: cum s-ar purta mama lui cu el? Este un gând care ne ajută să înțelegem și să trăim după inima lui Dumnezeu”[6]

„Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire”.

„După doi ani de căsătorie, fiica noastră și soțul ei au decis să se despartă. Am primit-o din nou în casa noastră și în momentele de tensiune am încercat să o iubim având răbdare, cu iertarea și înțelegerea în inimă, menținând o relație deschisă față de ea și soțul ei, mai ales încercând să nu avem judecăți. După trei luni de ascultare, de ajutor discret și de multe rugăciuni, sunt din nou împreună cu o nouă conștiință, încredere și speranță ”[7].

A fi milostiv, de fapt, este mai mult decât a ierta. Înseamnă să ai o inimă mare, să aștepți cu nerăbdare să ștergi totul, să arzi complet tot ceea ce ne poate împiedica relația cu ceilalți. Invitația lui Isus de a fi milostivi este de a oferi o cale pentru a ne apropia de planul inițial, astfel încât să putem deveni ceea ce am fost creați: să fim după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Letizia Magri

[1] Vezi Mt 4,23 e 5,19-20.

[2] C. Lubich, Cuvântul vieții noiembrie 2000, in eadem, Parole di Vita, sub îngrijirea lui Fabio Ciardi (Opere di Chiara Lubich 5; Città Nuova, Roma 2017), p. 633.

[3] În limba greacă makarios/i, care se folosește atât pentru a descrie o condiție de noroc, de fericire a ființelor umane, cât și pentru a arăta condiția privilegiată a zeilor față de cea a oamenilor.

[4] În ebraică hesed, adică iubire dezinteresată și primitoare, gata să ierte.

[5] Rahamim în ebraică.

[6] C. Lubich, Cuvântul vieții noiembrie 2000, pp. 633-634.

[7] Experiență extrasă din situl www.focolare.org.