Dacă „unitate” este cuvântul – cheie, inima spiritualității Mișcării Focolarelor, dimensiunea comunitară este realizarea ei directă, implementată de cei care doresc să trăiască „spiritualitatea unității” în viața de zi cu zi. Aceasta înseamnă că ne propunem să construim relații de comuniune bazate pe reciprocitate. Darul gratuit personal și dezinteresat devine astfel un stil de viață, o experiență: de la cele mai simple lucruri la cele mai exigente dimensiuni.

Chiara Lubich a afirmat în mod repetat că unitatea este un semn și un medicament pentru aceste vremuri, în care naționalismul și globalizarea avansează cot la cot, cu consecințe adesea grave pentru întregul corp social. Din acest motiv, ceea ce subliniază spiritualitatea comuniunii este valoarea aproapelui, după cum a explicat Lubich în 1995 cu ocazia acordării premiului UELCI:

(…) Duhul Sfânt a îndemnat Mișcarea noastră, încă de la începuturile sale, să facă această transformare solemnă către oameni. În conformitate cu spiritualitatea unității, mergem la Dumnezeu tocmai prin aproapele.

„Eu-aproapele-Dumnezeu”, spunem. Mergem la Dumnezeu împreună cu aproapele, împreună cu frații noștri, de fapt mergem la Dumnezeu prin aproapele.

Chiar Papa Francisc, care a vizitat orășelul Mișcării Focolarelor din Loppiano (FI) în mai 2018, a confirmat și a dezvoltat în continuare necesitatea acestei dimensiuni comunitare care trebuie să depășească Mișcarea Focolarelor și chiar Biserica în sine și să se deschidă din ce în ce mai mult către fiecare frontieră a omenirii. Cu această ocazie, Sfântul Părinte a vorbit despre o „mistică a lui noi”:

Carisma unității este un stimulent providențial și un ajutor puternic de a trăi această mistică evanghelică a lui noi, adică de a merge împreună în istoria bărbaților și femeilor din timpul nostru ca „o singură inimă și un singur suflet” (cf. Fap 4,32), descoperindu-se și iubindu-se concret ca „membre unii pentru alții” (cf. Rom 12,5).

Jesús Morán, filosof și copreședinte al Mișcării Focolarelor, explică:

Știm bine că acest „noi”nu este o aglomerare uniformă fără identitate, ci rezultatul practicii concrete a devizei pauline „voi toţi sunteţi una în Cristos Isus.” (Gal 3, 28). „Noi” menționat de Papa Francisc nu este „grupul”, acel masiv colectiv – și de natură pur sociologică. „Noi” este o Persoană – Isus în mijloc – în care fiecare persoană umană găsește loc și împlinire.