Iunie 2022

„Tu ești Dumnezeul meu, fericirea mea e numai la tine” (Ps 16,2)

Cuvântul de viață din această lună este luat din cartea Psalmilor, care adună rugăciunile prin excelență, inspirate de Dumnezeu Regelui David și altor oameni ai rugăciunii, pentru a-i învăța cum să ne adresăm Lui. În Psalmi ne putem regăsi cu toții: se ating cele mai intime coarde ale sufletului, se exprimă cele mai profunde și intense sentimente umane: de la îndoială, la durere, la mânie, la angoasă, la disperare, la speranță, la laudă, la mulțumire, la bucurie. Acesta este motivul pentru care pot fi pronunțate de orice bărbat și femeie din toate timpurile, culturile și în orice moment al vieții.

„Tu ești Dumnezeul meu, fericirea mea e numai la tine”

Psalmul 16 a fost preferatul multor autori spirituali. Spre exemplu, Sfânta Tereza de Avila a comentat: „Nimic nu le lipsește celor care îl au pe Dumnezeu: Dumnezeu singur le este de ajuns!”. Părintele Antonios Fikri, teolog al Bisericii Ortodoxe, a notat: „Acesta este psalmul învierii, de aceea Biserica se roagă cu el în primele ore […], de vreme ce Cristos a înviat în zori. Acest psalm ne dă speranță în moștenirea noastră veșnică, de aceea îl găsim intitulat „aurit”, vrea să spună că este un cuvânt de aur, o bijuterie a Sfintei Scripturi”.

Să încercăm să-l repetăm, gândindu-ne la fiecare cuvânt.

„Tu ești Dumnezeul meu, fericirea mea e numai la tine”

Această rugăciune ne învăluie, simțim că prezența activă și iubitoare a lui Dumnezeu cuprinde totul despre noi și despre creație, percepem că El ne adună trecutul, prezentul, viitorul nostru. În el găsim puterea de a înfrunta cu încredere suferințele pe care le întâlnim în drumul noastră și seninătatea de a ne ridica privirea, dincolo de umbrele vieții, spre speranță.

Cum vom putea, atunci, să trăim Cuvântul Vieții în această lună? Iată experiența lui C.D. „În urmă cu ceva timp am început să mă simt rău, așa că am fost supusă unei serii de examinări medicale care au necesitat timpi lungi de așteptare. În sfârșit, când am aflat care este boala mea, boala Parkinson….a fost un șoc! Aveam 58 de ani, cum era posibil?

Mă întrebam: „de ce?” Sunt o profesoară de Științe Motorii și Sportive, activitatea fizică face parte din mine!

Am simțit că pierd ceva foarte important. Dar m-am gândit la alegerea pe care am făcut-o când eram tânără: „ Isuse părăsit, Tu ești singurul meu bine”! (Isuse părăsit, fericirea mea e numai la tine).

Datorită medicamentelor, am început imediat să mă simt mult mai bine, dar nu știu exact ce se va întâmpla cu mine. Am decis să trăiesc clipa prezentă. După diagnostic, mi-a venit spontan să scriu un cântec, să-i cânt lui Dumnezeu DA-ul meu: sufletul este plin de pace!”.

Fraza acestui psalm avusese un ecou deosebit și în sufletul Chiarei Lubich, care scria: „Aceste cuvinte simple ne vor ajuta să ne încredem în El, ne vor antrena să trăim cu Iubirea și astfel, din ce în ce mai uniți cu Dumnezeu și plini de El, vom pune și vom repune bazele adevăratei noastre ființe, făcute după chipul Său”^[1].

Iată-ne, așadar, în această lună iunie uniți pentru a-i înălța lui Dumnezeu această „declarație de dragoste” către El și pentru a radia pace și seninătate în jurul nostru.

Letizia Magri

[1] C. Lubich, Cuvântul vieții iulie 2001, în Parole di Vita, sub îngrijirea lui Fabio Ciardi (Opere di Chiara Lubich 5; Città Nuova, Roma, 2017) p. 643.