Iulie 2026

„Ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod”. (Mt 13,23).

Isus, după ce a vorbit în parabole unei mari mulțimi pe malul lacului Tiberiada, se adresează ucenicilor și le explică sensul profund al cuvintelor Sale.

Protagonistul relatării noastre este Cuvântul lui Dumnezeu, comparat cu o sămânță mică și fragilă. Pietrele, spinii și păsările îl pot împiedica să încolțească, să prindă rădăcini și să producă spice coapte, dar semănătorul înțelept îi cunoaște vitalitatea surprinzătoare.

Prin aceste imagini, Isus dezvăluie relația dintre om și Cuvântul pe care Dumnezeu îl oferă din belșug; însă există cei care îl primesc și cei care, din diferite motive, îl lasă să cadă fără să aducă rod. În inima omului, superficialitatea și preocupările materiale excesive amenință miracolul vieții supranaturale pe care Dumnezeu însuși dorește să o aprindă în creaturile Sale.

Și noi, asemenea ucenicilor, suntem invitați de Isus să intrăm în misterul smerit al iubirii lui Dumnezeu și, în același timp, suntem interpelați personal asupra unei decizii: ce fel de „pământ” vrem să fim?

„Ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod”.

A asculta și a înțelege: acesta pare a fi secretul care ne face un pământ primitor, în care sămânța Cuvântului își poate manifesta puterea și poate aduce roade bune.

Cât de prețioasă este disponibilitatea de a asculta: este spațiul spiritual în care facem loc vieții lui Dumnezeu, care ne precedă mereu cu milostivirea Sa, cu răbdarea lucrătorului care cunoaște și respectă timpurile maturizării.

Cuvintele lui Dumnezeu, așa cum scrie Chiara Lubich, „luminează în interior nu doar mintea, ci întreaga ființă, pentru că sunt lumină, iubire și viață. Dau pace – aceea pe care Isus o numește a sa: «pacea mea» – chiar și în momente de tulburare și neliniște. Dau bucurie deplină chiar și în mijlocul durerii care uneori apasă sufletul. Dau putere mai ales când apar spaima sau descurajarea. Ne fac liberi pentru că deschid drumul Adevărului. […] Și în noi trebuie să se nască o iubire pasionată pentru Cuvântul lui Dumnezeu: îl primim cu atenție când este proclamat în biserici, îl citim, îl studiem, îl medităm… Dar mai ales suntem chemați să-l trăim. […] Trăind un cuvânt al lui Isus trăim întreaga Evanghelie, pentru că în fiecare cuvânt al Său El se dăruiește pe deplin, vine El însuși să trăiască în noi […] și înlocuiește modul nostru de a gândi, de a voi, de a acționa în toate circumstanțele vieții”[1].

„Ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod”.

Wambil, din Mexic, ne povestește: „A existat o perioadă în care mă simțeam prins într-o groapă adâncă. Eram într-o relație violentă, încercam să fug și să rezolv totul prin propriile mele forțe. Influențat de rețelele sociale și de zgomotul exterior, urmăream adesea lucruri care nu erau călăuzite de Dumnezeu. În ciuda tuturor eforturilor mele, mă simțeam încă gol și fără scop. Știam că iubirea este un limbaj universal. Când am început să fac voluntariat, am găsit o împlinire care putea veni doar de la Dumnezeu. Cu timpul, am descoperit un loc unde să ascult Cuvântul Său și să cresc în relația cu El. Sunt profund recunoscător”.

Chiar și atunci când ne simțim un pământ arid și pietros, Cuvântul însuși este eficient, așa cum revelează profetul Isaia: „aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc acolo fără să ude pământul şi să-l facă să rodească, […] la fel va fi cuvântul meu care a ieşit din gura mea: nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul pentru care l-am trimis” (Is 55, 10-11).

Sprijiniți de această speranță, într-un timp dominat de temeri și tensiuni, să cultivăm și încrederea în femeile și bărbații cu care împărtășim viața. Să credem în capacitatea lor de a aduce roade bune, creând ocazii de ascultare și dialog, pentru a merge împreună spre orizontul fraternității.

Îngrijit de Letizia Magri și echipa „Cuvântul Vieții”.

[1] C. Lubich, Cuvântul vieții, martie 2003, in eadem, „Parole di vita”, editat de Fabio Ciardi, (Operele Chiarei Lubich 5), Città Nuova, Roma, 2017, pp. 684-685.