Iunie 2026

„Mergând, predicaţi, spunând: “S-a apropiat împărăţia cerurilor”. […] În dar aţi primit, în dar să daţi!” (Mt 10,7-8).

În acest capitol al Evangheliei după Matei, apostolii tocmai au fost aleși de Isus, care îi cheamă pe nume, conferindu-le puteri speciale asupra duhurilor necurate pentru a le izgoni și darul de a vindeca orice boală și neputință. Isus le dă instrucțiuni despre unde și cum să își desfășoare misiunea inițială. Mesajul pe care trebuie să îl vestească este clar: „Împărăția cerurilor este aproape”[1].

Indicația de a proclama „mergând” mesajul încredințat subliniază, pe de o parte, că adevăratul ucenic este înainte de toate un vestitor al apropierii, dar, pe de altă parte, că însuși modul lor de a merge împreună trebuie să fie o vestire. De fapt, în Evanghelia după Ioan, după ce le încredințează porunca cea nouă, Isus afirmă: „Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii”[2].

„Mergând, predicaţi, spunând: “S-a apropiat împărăţia cerurilor”. […] În dar aţi primit, în dar să daţi!”

„Împărăția cerurilor” este inima vestirii lui Isus. Expresia înrudită „Împărăția lui Dumnezeu” este folosită în Vechiul Testament pentru a indica domnia, guvernarea și acțiunea mântuitoare a lui Dumnezeu asupra istoriei umane. El este suveranul lumii și mai ales al poporului lui Israel, în așteptarea unui descendent al regelui David care să restabilească rolul lui Israel între popoare. În Noul Testament, Isus însuși este prezentat ca descendent al lui David și, prin urmare, ca rege. Spre deosebire de o împărăție pământească, „Împărăția cerurilor” este o împărăție a păcii și a dreptății, în care se are grijă de cei săraci, în care domnesc iertarea și reconcilierea și care va aduce viață și lumină tuturor națiunilor. Este o împărăție care a început deja în lume și în inimile oamenilor, dar care va fi pe deplin realizată la întoarcerea lui Isus.

„Mergând, predicaţi, spunând: “S-a apropiat împărăţia cerurilor”. […] În dar aţi primit, în dar să daţi!”

Isus anunță că împărăția este aproape în timp, iminentă. Din parabole, precum cea a grăuntelui de muștar sau a aluatului care dospește toată plămădeala, se înțelege că ea lucrează în moduri misterioase și smerite, dar perseverente și de-a lungul timpului. „Aproape” are și un sens spațial. Când ucenicii, care poartă prezența spiritului lui Isus, se apropie mergând, se apropie și Împărăția lui Dumnezeu; iar atunci când, în Evanghelia după Marcu, Isus îi spune cărturarului „Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu”, probabil că voia să spună nu doar „Ai început să înțelegi”, ci și „Nu ești departe de Mine”[3].

„Mergând, predicaţi, spunând: “S-a apropiat împărăţia cerurilor”. […] În dar aţi primit, în dar să daţi!”

„În dar” traduce un termen grecesc și evidențiază că ceea ce au primit apostolii nu le-a fost dat pentru că ar fi meritat. Izvorul este generozitatea lui Dumnezeu și faptul că au fost aleși pentru o misiune specială.

Scrie Chiara Lubich: „Împărăția lui Dumnezeu trebuie, așadar, primită. Este un dar pe care Dumnezeu ți-l face. Nu există niciun efort omenesc, nicio încercare ascetică, niciun studiu sau cercetare intelectuală care să te poată face să intri în Împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeu însuși vine în întâmpinarea ta, ți se revelează cu lumina sa sau te atinge cu harul său. Și nu există niciun merit cu care să te poți lăuda sau pe care să te sprijini pentru a avea dreptul la un astfel de dar. Împărăția îți este oferită gratuit”[4].

În această primire suntem chemați, și astăzi, să continuăm misiunea încredințată de Isus apostolilor: să proclamăm prin cuvânt și prin fapte apropierea Împărăției, să vestim împreună fiecărei ființe umane un mesaj de speranță: în această lume atât de frământată și nesigură, Dumnezeu o iubește nespus de mult, Dumnezeu ne iubește pe toți nespus de mult.

Îngrijit de Augusto Parody Reyes și echipa „Cuvântul Vieții”.

[1] Mt 10,7.

[2] In 13,35.

[3] Mc 12,34.

[4] Cfr. C. Lubich Parole di Vita, editat de Fabio Ciardi (Opere di Chiara Lubich 5), Città Nuova, Roma 2017, pp. 152-153.