Mai 2026

„Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt!” (In 20,21–22)

După ce i s-a arătat Mariei Magdalena în dimineața Paștelui, în seara aceleiași zile, Cel Înviat se face prezent pentru prima dată în mijlocul ucenicilor săi. Reacția lor imediată este bucuria, îmbogățită de pace, acea pace adevărată pe care numai El o poate dărui[1]: „Pace vouă” (v. 21). Bucuria și pacea sunt roade ale Duhului[2]. De fapt, Isus le spune imediat: „Primiți pe Duhul Sfânt” (v. 22).

„Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt!”

Duhul Sfânt nu doar îi face pe ucenici capabili de aceeași misiune a lui Isus, primită de la Tatăl, ci îi și „recreează” ca o umanitate nouă. Gestul Celui Înviat, care a suflat asupra lor, este același pe care Creatorul l-a făcut în nările omului plămădit din țărâna pământului[3]. Așa cum creația este lucrarea continuă a iubirii Tatălui, care susține întregul univers, tot astfel noua creație, săvârșită de Cel Înviat în Duhul Sfânt, susține neîncetat omenirea aflată în drum spre Împărăție.

Cuvântul vieții din această lună ne amintește că, în existența noastră, avem o mare posibilitate: să devenim „alți Isus”. Acest lucru este valabil pentru fiecare în mod personal, dar și mai mult la nivel comunitar. Isus le vorbește ucenicilor săi la plural: doar împreună, într-adevăr, toate mădularele, cu specificitatea lor, pot „repeta” trupul mistic al lui Isus.

„Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt!”

Fiind fii în Fiul, avem așadar aceeași vocație ca Isus: ieșiți din sânul Tatălui, suntem chemați să ne întoarcem la El, repetând în lume gesturile și cuvintele sale, însoțiți de harul Duhului Sfânt. Dacă ne deschidem acestui dar, și noi putem afirma împreună cu Paul: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine”[4].

Acest Cuvânt ne invită, așadar, să aprofundăm relația noastră cu Duhul Sfânt, atât în rugăciune, cât și în viața de fiecare zi, „ascultând acea voce” și amintindu-ne că: „Fără Duhul Sfânt, Dumnezeu este departe, Cristos rămâne în trecut, Evanghelia este literă moartă, Biserica este o simplă organizație, misiunea este o propagandă. Dar în Duhul Sfânt, cosmosul este ridicat și geme în nașterea Împărăției, Cristos cel înviat este prezent, Evanghelia este putere de viață, Biserica înseamnă comuniune trinitară, misiunea este o zi de Rusalii”[5].

„Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt!”

Andrea este un adolescent aflat într-o profundă criză existențială: îndoielile privind
sensul vieții, teama de viitor, fragilitățile pe care le trăiește i se par munți de netrecut și se simte adesea descurajat și nefericit. Cineva îi sugerează să vorbească despre acestea cu Chiara Lubich. Cu puțin înainte de a o întâlni, Andrea o aude pe Chiara rostind în șoaptă cuvântul: „Duhule Sfânt” – și înțelege că ea se roagă.

În timpul convorbirii, se simte profund înțeles, ascultat și primit așa cum este. Și regăsește pacea: nu pentru că problemele sale au dispărut brusc, ci pentru că acum există cineva cu care le poate împărtăși.

„De la Chiara nu am primit doar un ajutor concret – va mărturisi el ani mai târziu – ci am învățat și un stil: a fi aproape de cel care suferă, cu delicatețe și înțelegere, fără a judeca, așa cum ar face Isus”.

Acest lucru îl poate realiza numai Duhul Sfânt, dacă îl primim și îl lăsăm să lucreze în noi.

Îngrijit de Claudio Cianfaglioni și de echipa Cuvântul vieții.

[1] Cf. In 14,27.

[2] „Rodul Duhului este: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare…” (Gal 5,22).

[3] Cf. Gen 2,7.

[4] Gal 2,20.

[5] Ignațiu, mitropolit de Laodiceea, Adunarea generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, 5 iulie 1968, citat de papa Francisc în Omilia solemnității Rusaliilor, 31 mai 2020.