Martie 2026

„Ridicați-vă și nu vă temeți” (Mt 17,7)

Urcați pe un munte înalt împreună cu Isus, Petru, Iacob și Ioan văd gloria Învățătorului și aud vocea Tatălui care îl recunoaște ca Fiu.

O experiență extraordinară, o întâlnire față în față cu Dumnezeu, care îi permite creaturii sale să-l cunoască în splendoarea sa. Cuprinși de teamă, au căzut la pământ, dar Isus îi atinge și le vorbește:

„Ridicați-vă și nu vă temeți”

Verbul „a se ridica” este același cu care Evanghelia exprimă adesea Învierea, iar „nu vă temeți” sunt primele cuvinte pe care Cel Înviat, după un salut, le adresează femeilor la mormântul gol[1]. Cuvintele lui Isus, puternice și clare, sunt așadar o invitație hotărâtă la o viață nouă, posibilă ucenicilor prin atingerea mâinii sale.

Și noi, uneori, suntem frânați de temerile noastre, apăsați de încercările vieții, de situații fără ieșire. Nu ne putem baza doar pe propriile forțe pentru a regăsi elanul
mărturiei, ci mai degrabă pe harul lui Dumnezeu, care întotdeauna ne precede.

„Cine nu trece prin încercare? Aceasta ia chipul eșecului, al sărăciei, al depresiei, al îndoielii, al ispitei […] Ne sperie și societatea materialistă și individualistă care ne
înconjoară, cu războaiele, violențele, nedreptățile… În fața acestor situații se poate strecura și îndoiala: unde a dispărut iubirea lui Dumnezeu? […] Isus a intrat cu adevărat în orice durere, a luat asupra sa fiecare încercare a noastră […] El este Iubirea și ține de iubire să alunge orice teamă. De fiecare dată când ne cuprinde frica, când suntem sufocați de o durere, putem recunoaște realitatea adevărată care se ascunde acolo: este Isus care se face prezent […] să-l lăsăm să intre în viața noastră. Apoi să continuăm să trăim ceea ce Dumnezeu vrea de la noi, aruncându-ne în iubirea față de aproapele. Vom descoperi că Isus este întotdeauna Iubire. Astfel îi vom putea spune, ca ucenicii: «Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!»” (Mt 14,33)[2].

„Ridicați-vă și nu vă temeți”

Cine a trăit în viață experiența întâlnirii cu Dumnezeu a fost fascinat de prezența sa, atins și vindecat de Cuvântul său. Adesea, mărturia unei comunități creștine însoțește în această aventură divină și dă curajul de a se ridica, de a ieși din sine, pentru a relua drumul împreună cu Isus și cu frații.

Culegem mărturia unei tinere siriene: „La sfârșitul anului trecut, țara mea a trăit un moment foarte dificil; orașul meu a fost lovit de un val de haos și teamă. Eram profund îngrijorată pentru familia mea, pentru prietenii mei și pentru mine însămi. În mijlocul atâtor incertitudini încercam să rămân fermă în speranța în Dumnezeu, străduindu-mă să fiu puternică în ciuda tuturor lucrurilor. Înainte de aceste evenimente, împreună cu tinerii cu care mă angajez să trăiesc Evanghelia, planificasem câteva proiecte de sprijin pentru familii nevoiașe, prin pachete alimentare și alte inițiative.

Dar situația ne-a obligat să suspendăm temporar orice activitate. După câteva zile am reușit să ne reunim; în acea întâlnire am găsit putere și curaj unii în alții. Am decis să nu ne lăsăm copleșiți de frică, ci să ne punem încrederea în Isus și să continuăm drumul pe care îl începuserăm. Cu o credință împărtășită, am reușit să ajutăm peste 40 de familii care aveau realmente nevoie de sprijin. În mijlocul acelor dificultăți, am simțit că, datorită iubirii lui Dumnezeu și unității noastre, puteam într-adevăr face diferența”.

„Ridicați-vă și nu vă temeți”

După ce am urcat cu Isus pe munte pentru a-l întâlni pe Dumnezeu și a-i asculta vocea, împreună cu el putem și coborî, pentru a „[…] ne întoarce în câmpie, unde întâlnim mulți frați împovărați de trudă, boli, nedreptăți, ignoranță, sărăcie materială și spirituală”[3].

Fiind o comunitate creștină, putem totodată și să suferim și să rămânem dezorientați, dar acest Cuvânt ne îndeamnă să pornim la drum împreună, pentru a duce tuturor „roadele experienței pe care am trăit-o cu Dumnezeu, împărtășind harul primit”[4].

Îngrijit de Letizia Magri și de echipa Cuvântul vieții.

[1] Mt 28,10; cf. 28,5.

[2] C. Lubich, Cuvântul vieții, august 2002, în Parole di Vita, ed. Fabio Ciardi, (Opere di Chiara Lubich 5), Città Nuova, Roma, 2017, pp. 664–665.

[3] Cf. Papa Francisc, Angelus, 16 martie 2014.

[4] Ibidem